Blefaroplastia reprezintă manopera chirurgicala prin care se îndepărtează surplusul de tegument de la nivelul pleoapelor deoarece pleoapele sunt plasate centro-facil și de multe ori aici apar primele semne de îmbătrânire (exces de piele la pleoapa superioară, pungi sub ochi, căderea sprâncenelor).
Blefaroplastia (chirurgia pleoapelor) se practică din perioada anilor ’70, de atunci un mare număr de bărbați și femei beneficiind de rezultate excelente stabile în timp, cu cicatrici aproape invizibile.
Intervenția chirurgicala are ca scop îndepărtarea excesului tegumentar și grăsos aflat la nivelul pleoapelor superioare și inferioare, exces de piele și grăsime care duce la scăderea câmpului vizual, la apariția de riduri și pungi, conferind fizionomiei un aspect obosit.
Blefaroplastia se poate face la nivelul pleoapelor superioare și inferioare separat sau împreună, în aceeași intervenție. De asemenea, ea poate fi asociată cu liftingul facial.
Operația este contraindicată în hipertiroidie, boli cardiovasculare, diabet și în afecțiuni oftalmologice cum ar fi dezlipirea de retină sau glaucomul.
Blefaroplastia la nivelul pleoapelor superioare se poate face numai cu anestezie locală, asociată cu o analgezie neuroleptică care împiedică și elimină orice durere, fără a exista o pierdere a conștientei.
La nivelul pleoapei superioare cantitatea de piele ce va fi îndepărtată reprezintă un lambou care este situat deasupra șanțului palpebral superior.
La nivelul pleoapei inferioare, incizia cutanată se află imediat sub gene, depășind, după caz, unghiul extern al ochiului, de-a lungul ridului în care va fi ascunsă viitoarea cicatrice. La acest nivel ablația tegumentului trebuie făcută cu multă prudență și după o măsurare exactă a cantităţii de piele excizată.
Daca exista riscuri ale operației:
Nu există operație care să nu implice un risc, dar când operația este făcută de un chirurg plastician experimentat, complicațiile sunt rare și de obicei minore. Există diferențe foarte mari între pacienți în ceea ce privește capacitatea de vindecare, astfel că rezultatul nu este niciodată complet previzibil.
Ca și complicații minore, poate sa apară hematom, serom. Dacă s-a îndepărtat mai mult tegument decât era necesar, poate apărea „ectropionul”, o retracție a pleoapelor
inferioare care împiedică închiderea ochiului. Înainte de operație ar trebui consultat un oftalmolog care să va verifice vederea și secreția de lacrimi.
Beneficiul intervenției este vizibil după 4 săptămâni de la operație.
