Augmentarea mamara este acea procedura estetica de mărire a sânilor, in urma căreia creste considerabil încrederea in sine. Cum aceasta este o condiție de multe ori esențiala pentru reușita noastră in viată, ar trebui sa fie o prioritate
Mărirea sânilor, cunoscută si sub denumirea de mamoplastia de augmentare, se adresează femeilor care consideră că sânii lor sunt prea mici sau corectează scăderea în volum a sânilor după procesul de alăptare sau după o pierdere semnificativă în greutate sau cu ajutorul implantelor mamare se mai poate rezolva o asimetrie mamară.
În afara de intervenția chirurgicala prin care se introduce un implant mamar, nu există nici o altă metodă care să crească evident mărimea și consistența sânilor.
Operația de augmentare mamară este o intervenție aparent simplă, al cărei rezultat final este obținut rapid și este durabil.
Materialul din care sunt confecționate protezele de obicei este siliconul, material care datorită biocompatibilităţii sale este cel mai des folosit pentru implanturile medicale. În afară de confecționarea protezelor pentru sân, siliconul are multe alte întrebuințări în medicină: învelișul firelor de sutură, strat de protecție pentru valvele artificiale pentru inimă, proteze de silicon pentru pacienți cu afecțiuni ortopedice.
De mărirea sânilor poate beneficia orice femeie care dorește o îmbunătățire, nu perfecțiune, în modul cum arată.
Protezele cu gel siliconic pot fi rotunde sau în lacrimă, așa-numitele proteze „anatomice”, existând o gamă largă de dimensiuni și producători.
Incizia – poate fi în șanțul inframamar, periareolar, în axilă sau, rar, periombilical.
Poziționarea implantului – poate fi subglandular, sub fascia mușchiului mare pectoral sau în spațiul retropectoral-fascia posterioară a glandei mamare.
Reintervențiile de schimbare a implantului de obicei necesită schimbarea poziționării localizării implantului, mai dificil este atunci când, de la început, am optat pentru poziționare retromusculară.
Intervenția chirurgicală durează 1-2 ore.
Riscurile operației
În afara riscurilor pe care orice anestezie generală le implică, pot apărea infecții, hematoame și cicatrici inestetice. Cea mai întâlnită problemă în legătură cu această intervenție este contractura capsulară (țesutul conjunctiv face o capsulă în jurul implantului care începe să se strângă). În formele mai avansate, trebuie reintervenit și schimbat sediul protezei (dacă a fost pusă în fața mușchiului pectoral, este mutată în spatele acestuia). De multe ori trebuie schimbată și proteza. Este o complicație care
nu ține de tehnica chirurgului și calitatea protezei, ci de reacția particulară a pacientei.
Unele femei spun că sfârcurile au o hiper sau hipoestezie (hiper sau hiposensibilitate). Se pot întâlni suprafețe mici de amorțeală în apropierea inciziei. Aceste simptome dispar de obicei în timp, dar pot fi şi permanente la unele paciente.
Nu există dovada că implantele afectează fertilitatea, sarcina sau alăptarea. Dacă au alăptat în ultimul an înainte de operație, s-ar putea să producă lapte câteva zile după operație.
Ocazional, implantele se pot sparge şi pot curge. Spărturile pot apărea ca rezultat al unor accidente şi, în foarte rare situații, chiar spontan. Dacă un implant salin se sparge, acesta se va dezumfla în câteva ore şi serul va fi absorbit de corp fără nicio complicație.
Dacă la un implant umplut cu gel apare o ruptură, se pot întâmpla unul sau mai multe fenomene. Dacă învelișul se rupe, dar capsula din jurul implantului nu, s-ar putea să nu apară nicio modificare. Dacă se rupe și capsula, în special după presiuni mari, gelul de silicon se poate muta în țesuturile din jur. Pot apărea astfel schimbări în forma sau fermitatea sânului. Daca se întâmplă acest lucru, trebuie reintervenit și schimbat implantul.
